Divorțul când soții români nu (mai) locuiesc în România – copiii

Bună, bine te-am regăsit!

În articol îți voi spune ce se întâmplă cu încredințarea copiilor în situația în care soții români nu mai locuiesc în România, dar divorțează în România, urmând regulile dreptului român. Prima parte a articolului privind divorțul cu elemente de extraneitate, cel despre competență, îl găsești aici.

În ceea ce privește copii, deosebim câteva situații:
  1. situația în care copilul rămâne la un soț care locuiește în România;
  2. situația în care copilul rămâne la un soț care nu locuiește în România; și
  3. situația în care copilul rămâne la o altă persoană, care locuiește sau nu în România.

În toate cazurile se va face o anchetă socială la adresa unde va locui copilul, de către Autoritatea tutelară. În cadrul acestei anchete se va stabili dacă condițiile în care locuiește sau va locui copilul sunt propice creșterii și dezvoltării acestuia. Ancheta socială va fi dispusă obligatoriu de către instanță.

În situațiile de mai sus, ancheta socială va fi făcută:
  1. dacă copilul rămâne la un soț în România, ancheta va fi făcută fără nici un cost și nici o altă formalitate din partea reclamantului;
  2. dacă copilul rămâne la un soț în străinătate, ancheta socială va fi făcută  prin comisie rogatorie, de către autoritățile străine unde va locui copilul. În acest scop, reclamantul va prelua de la instanță un exemplar al solicitării de anchetă socială. Reclamantul va traduce acest document, prin traducător autorizat, în limba țării unde va locui copilul, apoi îl va legaliza la notar, și îl va transmite înapoi instanței. Instanța va trimite această solicitare autorităților țării unde va locui copilul. Raportul de anchetă socială primit din țara unde locuiește copilul va trebui apoi tradus, tot de către reclamant, și depus la instanță.
  3. dacă copilul va fi încredințat spre creștere și educare unei alte persoane, se va proceda, după caz, ca la punctele 1 și 2 de mai sus, cu mențiunea că încredințarea unei alte persoane e o situație de excepție, regula fiind aceea a încredințării către unul din părinți.

În situația în care copilul va locui în străinătate, se vor depune și unele documente în plus odată cu cererea de divorț sau de încredințare a copilului. Documentele se vor depune în traducere efectuată de un traducător autorizat. Aceste documente pot fi, în funcție de țară, certificat de rezidență, certificat de familie, certificat care atestă locuința unui cetățean european ori altele asemenea.

Diferența dintre situația în care copilul va locui în România sau în străinătate este, după cum se vede mai sus, una de costuri și timp. Procedura este însă, în linii mari, aceeași.

Dacă ai găsit acest articol util, nu uita să îi dai share pe Facebook sau să îl trimiți unui prieten, exact așa cum l-ai găsit tu, menționând sursa.

Îți doresc o zi luminoasă și productivă!

Dana Fatol

Avocat titular Cabinet de Avocat Dana Fatol

avocatul tău din Bacău, România

Divorțul și acțiunile privind copii – ce taxe trebuie să plătesc

Bine te-am regăsit!

Te gândești să divorțezi, dar nu știi ce cale să alegi? Să  intentezi o cerere de divorț la instanță? Să mergi la un notar? Poate ai auzit că la notar e mai ieftin, sau prin instanță, dar nu știi sigur? Sau că prin notar e mai rapid?

Părerea mea e că prin notar e mai rapid și mai elegant, dacă există înțelegere asupra tuturor aspectelor privind desfacerea căsătoriei, copii, și partajul, dacă e cazul. Dar, dacă nu există acordul părților cu privință la toate aspectele, trebuie să intentați acțiune de divorț la instanța de judecată.

Dacă există o dorință comună de a divorța, la notar este obligatoriu să achiți o taxă de minim câteva sute de lei (minim 500 lei), la instanță e obligatoriu să achiți o taxă de timbru de 200 lei (dacă nu e vorba și de partaj).

Ce e cu taxa pentru instanță? Pentru orice acțiune începută în instanță, reclamantul trebuie să achite o taxă judiciară de timbru, prescurtat denumită taxa de timbru. Cuantumul ei e stabilit de lege, mai precis de Ordonanța de Urgență nr. 80/2013.

Cererile evaluabile în bani se taxează la valoare, cu sume destul de piperate. Pentru a scăpa de acestea vă recomand să citiți materialul meu Gata cu taxele judiciare de timbru și onorariile avocațiale pentru proces disponibil aici.

Cererile neevaluabile în bani se taxează cu sumă fixă. Cererile de divorț fac parte din această categorie.

Taxa de timbru pentru cererile de divorț

Cererile de divorț se taxează, dacă nu includ și partaj, astfel:

  • cererea de divorț prin acordul părților-200 lei;
  • cererea de divorț din culpă sau datorită separării în fapt ce a durat minim doi ani– 100 lei;
  • cererea de divorț datorită stării de sănătate a unuia dintre soți- 50 lei.

Nu se achită taxe suplimentare pentru cereri accesorii obligatorii, dar se va taxa cererea privind acordarea despăgubirilor sau pentru stabilirea prestației compensatorii cu 50 lei.

Cereri accesorii cererii de divorț

Suma plătită inițial ca taxă de timbru pentru divorț va cuprinde și cererile accesorii:

  • desfacerea căsătoriei,
  • stabilirea locuinței copilului,
  • exercitarea autorității părintești (așa-numita custodie asupra copilului,
  • stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor,
  • dreptul părintelui sau al altor persoane decât părinții de a avea legături personale cu copilul,
  • locuința familiei.

Dacă cererile menționate mai sus nu sunt accesorii unei cereri de divorț, adică se cer pe cale directă, fără legătură cu un divorț în curs, ele se vor taxa cu 20 lei fiecare cerere.

Taxele de mai sus sunt cele pentru instanță, pentru divorțuri fără cerere de partaj. La acestea se vor adăuga onorariul agreat cu avocatul tău, onorariu pe care îl stabiliți de comun acord, și orice alte cheltuieli accesorii. Onorariul meu informativ pentru o cerere de divorț îl găsești aici.

Dacă ai orice întrebare pentru mine, sau dacă te-ai decis să divorțezi ori ai nevoie de avocat pentru orice altă problemă juridică, poți să îmi lași un comentariu mai jos sau să folosești formularul de contact din dreapta paginii.

Dacă ai găsit acest articol util, nu uita să îi dai share pe Facebook sau să îl trimiți unui prieten, exact așa cum l-ai găsit tu, menționând sursa.

Îți doresc o zi luminoasă și productivă!

Dana Fatol

Avocat titular Cabinet de Avocat Dana Fatol

avocatul tău din Bacău, România

Divorțul când soții români nu (mai) locuiesc în România

Bună, bine te-am regăsit!

Odată cu deschiderea granițelor și trecerea lor atât de liberă au început să se înmulțească situațiile în care sunt implicați doi soți de cetățenie română care:

a. s-au căsătorit în România, apoi unul sau ambii soți au plecat din țară;

b. s-au căsătorit înafara granițelor țării;

c. s-au întors sau nu în țară, împreună sau separat,

și care, din diverse motive, doresc să divorțeze în România.

Aceste situații reprezintă situații de divorțuri cu elemente de extraneitate, și au anumite particularități de care trebuie ținut cont înaintea depunerii cererii de divorț.

Competența

Prima particularitate o reprezintă competența, adică aflarea instanței competente să judece cererea, a instanței la care trebuie depusă cererea de divorț. Dacă apelezi la un avocat pentru a te asista pentru divorț, acesta va depune cererea pentru tine. Ca să știi la ce avocat să apelezi, este bine să cunoști și tu unele reguli.

Astfel, conform art 914 Cod civil,

(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.

Astfel, în situațiile de mai sus, competența va fi următoarea:

a. dacă soții s-au căsătorit în România și au avut locuință comună în țară, apoi unul dintre soți a plecat din țară, cererea se va depune la Judecătoria în a cărei circumscripție se află ultima locuință comună a părților, dacă unul dintre soți încă își are locuința în aceeași circumscripție;

b. dacă soții s-au căsătorit în România și au avut locuință comună în țară, apoi unul dintre soți a plecat din țară, și cel rămas și-a schimbat și el locuința, sau dacă soții nu au avut locuință comună în țară, cererea se va depune unde locuiește pârâtul, dacă acesta încă locuiește în țară, sau unde locuiește reclamantul, dacă pârâtul nu locuiește în țară;

b.  dacă soții s-au căsătorit înafara granițelor țării, și s-au întors împreună sau separat în țară, se aplică una din situațiile de mai sus, după caz;

c. dacă nici unul dintre soți nu s-a întors în țară, având domiciliul înafara granițelor țării, soții se pot înțelege să depună cererea de divorț la orice Judecătorie din România;

d. dacă nici unul dintre soți nu s-a întors în țară, având domiciliul înafara granițelor țării, și soții nu se înțeleg asupra competenței, cererea se va depune la Judecătoria Sector 5 București.

Aceasta a fost Partea I a articolului, cea despre competență, urmează și alte lămuriri despre bunuri, copii (îl găsești aici) și procedura.

Dacă ai găsit acest articol util, nu uita să îi dai share pe Facebook sau să îl trimiți unui prieten, exact așa cum l-ai găsit tu, menționând sursa.

Îți doresc o zi luminoasă și productivă!

Dana Fatol

Avocat titular Cabinet de Avocat Dana Fatol

avocatul tău din Bacău, România