Cum poți scăpa de plata taxei judiciare de timbru (I)

Bună și bine te-am regăsit,

Nu de o singură dată am întâlnit situații în care clientul, deși avea dreptate și avea șanse să câștige un eventual proces, pur și simplu nu își permitea să achite taxa judiciară de timbru. Dacă te afli într-o astfel de situație, să știi că există o variantă prin care poți fi ajutat. Ce variantă? Cererea de ajutor public judiciar.

Această facilitate este prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

Ajutorul public judiciar – întrebări și răspunsuri (partea 1)
Ce este ajutorul public judiciar?

Conform acestei ordonanțe, ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistență acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silita a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii.

Conform legislației, formele ajutorului public judiciar sunt:

  1. plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiție sau pentru prevenirea unui litigiu, denumita n continuare asistenta prin avocat;
  2. plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviințarea instanței sau a autorității cu atribuții jurisdicționale, dacă aceasta plata incumbă, potrivit legii, celui ce solicita ajutorul public judiciar;
  3. plata onorariului executorului judecătoresc;
  4. scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevazute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.
Când se aplică prevederile OUG 51/2008?

Aceste prevederi se aplică în toate cazurile în care se solicita ajutor public judiciar în fața instanțelor judecătorești sau a altor autorități cu atribuții jurisdicționale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reședința obișnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

În ce cauze se poate solicita ajutor public judiciar?

Conform ordonanței, acesta se poate acorda în cauze civile, comerciale, administrative, de muncă și asigurări sociale, precum și în alte cauze, cu excepția celor penale.

Cine poate solicita ajutor public judiciar?

Conform legislației amintite anterior, poate beneficia de ajutor public judiciar orice persoana fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale.

Atât deocamdată, că deja e un articol lung și vreau să fie unul clar și ușor de aplicat.

Revin în următorul articol cu condițiile specifice pentru a se acorda ajutor public judiciar, cu aspecte legate de conținutul cererii de ajutor public judiciar și cu procedura de soluționare a cererii de ajutor public judiciar. (următorul articol în poți citi aici)

Dacă ai găsit util acest articol, nu uita să îi dai share ca să îl citească și alte persoane.

Îți doresc spor în toate și lumină în suflet,

Dana Fatol

Avocat titular Cabinet Avocat Dana Fatol – implicare 110% pentru servicii personalizate și de calitate

 

Divorțul când soții români nu (mai) locuiesc în România (competența)

Bună, bine te-am regăsit!

Odată cu deschiderea granițelor și trecerea lor atât de liberă au început să se înmulțească situațiile în care sunt implicați doi soți de cetățenie română care:

a. s-au căsătorit în România, apoi unul sau ambii soți au plecat din țară;

b. s-au căsătorit înafara granițelor țării;

c. s-au întors sau nu în țară, împreună sau separat,

și care, din diverse motive, doresc să divorțeze în România.

Aceste situații reprezintă situații de divorțuri cu elemente de extraneitate, și au anumite particularități de care trebuie ținut cont înaintea depunerii cererii de divorț.

Competența

Prima particularitate o reprezintă competența, adică aflarea instanței competente să judece cererea, a instanței la care trebuie depusă cererea de divorț. Dacă apelezi la un avocat pentru a te asista pentru divorț, acesta va depune cererea pentru tine. Ca să știi la ce avocat să apelezi, este bine să cunoști și tu unele reguli.

Astfel, conform art 914 Cod civil,

(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.

Astfel, în situațiile de mai sus, competența va fi următoarea:

a. dacă soții s-au căsătorit în România și au avut locuință comună în țară, apoi unul dintre soți a plecat din țară, cererea se va depune la Judecătoria în a cărei circumscripție se află ultima locuință comună a părților, dacă unul dintre soți încă își are locuința în aceeași circumscripție;

b. dacă soții s-au căsătorit în România și au avut locuință comună în țară, apoi unul dintre soți a plecat din țară, și cel rămas și-a schimbat și el locuința, sau dacă soții nu au avut locuință comună în țară, cererea se va depune unde locuiește pârâtul, dacă acesta încă locuiește în țară, sau unde locuiește reclamantul, dacă pârâtul nu locuiește în țară;

b.  dacă soții s-au căsătorit înafara granițelor țării, și s-au întors împreună sau separat în țară, se aplică una din situațiile de mai sus, după caz;

c. dacă nici unul dintre soți nu s-a întors în țară, având domiciliul înafara granițelor țării, soții se pot înțelege să depună cererea de divorț la orice Judecătorie din România;

d. dacă nici unul dintre soți nu s-a întors în țară, având domiciliul înafara granițelor țării, și soții nu se înțeleg asupra competenței, cererea se va depune la Judecătoria Sector 5 București.

Aceasta a fost Partea I a articolului, cea despre competență, urmează și alte lămuriri despre bunuri, copii (îl găsești aici) și procedura.

Dacă ai găsit acest articol util, nu uita să îi dai share pe Facebook sau să îl trimiți unui prieten, exact așa cum l-ai găsit tu, menționând sursa.

Îți doresc o zi luminoasă și productivă!

Dana Fatol

Avocat titular Cabinet de Avocat Dana Fatol

avocatul tău din Bacău, România

 

Sunt executat silit după mai mult de trei ani. E legal?

Bine te-am regăsit,

Întâlnesc, atât în solicitările de consultanță cât și pe forumurile de specialitate, întrebări care m-au făcut să realizez că multă lume se confruntă cu situația de a fi executați silit deși datoria lor este foarte veche și astfel, prescrisă.

Mai precis sunt situații în care persoane sunt executate silit deși au trecut mai bine de trei ani:

  • de la nașterea obligației de restituire a unui împrumut; sau
  • de când au plătit o rată la un împrumut bancar; ori
  • de când au plătit o factură la servicii de internet sau telefonie.

Astfel de persoane știu, din trecut, că în astfel de situații, nu mai pot fi executați silit și nu înțeleg ce se întâmplă. Și chiar așa era, cândva.

Mai precis, conform vechiului Cod Civil, prescripția extinctivă, adică paralizarea dreptului creditorului de a cere și obține executarea silită a debitorului, producea efecte automat. Ce însemna asta? După împlinirea prescripției, care era și este, ca regulă generală, de trei ani, creditorul nu mai putea merge la executor să solicite executarea silită a debitorului. Toată lumea știa asta, inclusiv majoritatea debitorilor.

Ce s-a schimbat? Ei bine, odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, prescripția nu mai produce efecte de plin drept, adică creditorul nu mai pierde, prin simpla trecere a timpului, dreptul de a cere executarea silită a debitorului.

Cum vine asta? Ei bine, prescripția, ca instrument juridic, există în continuare, însă nu mai e de ordine publică. Mai precis, dacă prescripția nu s-a împlinit înainte de 2011, ea nu mai produce efecte decât la solicitarea celui interesat.

Cu ce influențează asta ordinea juridică? De ce e asta important pentru debitor și creditor? Pentru că acum creditorul poate cere executarea silită a unor debite, chiar dacă ele au mai mult de trei ani (cu condiția să nu se fi împlinit termenul de prescripție anterior intrării în vigoare a Codului Civil actual) iar debitorul poate fi executat silit, dacă nu paralizează acțiunea prin invocarea prescripției dreptului material la acțiune al creditorului.

Deci, dragi cititori, vedeți cu atenție unde vă situați și vedeți dacă e cazul să invocați prescripția ori, pe cealaltă parte, să cereți executarea unei prestații pe care o credeați pierdută.

Găsiți sub articol și două linkuri utile către articole despre prescripție.

Mult succes!

Dacă aveți întrebări, vă rog să mi le lăsați într-un comentariu, și eu voi răspunde la ele cât de repede îmi e cu putință.

Dacă v-au fost utile aceste informații, nu uitați să dați un share și astfel, să îi ajutați să pe alții să beneficieze de ele!

Dana Fatol – avocat titular Cabinet de Avocat Dana Fatol

 

Avocatul Poporului: Cine poate invoca prescripția și când

Regimul juridic al excepției prescripției dreptului la acțiune

Recurs în interesul legii: Invocarea de către instanțe, din oficiu, ori de către părți, a excepției prescripției extinctive

 

Avocat în România, client cu reședința în străinătate

 

Dosarul fiscal al persoanei juridice

Bună și bine te-am regăsit,

Acest articol este pentru tine dacă abia ți-ai deschis firma și vrei să obții autorizația de funcționare pentru sediu sau pentru un punct de lucru. Probabil știi că ai nevoie de un certificat de atestare fiscală pentru a putea obține autorizația, ce nu știi poate e că, înainte de a obține orice document de la Direcția Impozite și Taxe Locale trebuie să îți înregistrezi dosarul fiscal la această autoritate.

Pentru a îți înregistra dosarul fiscal trebuie să depui la DITL următoarele:

  • dosar cu șină;
  • certificatul de înregistrare de la Oficiul Registrului Comerțului (copie);
  • actul constitutiv al societății (copie);
  • contract de închiriere / comodat pentru sediu și pentru spațiul în care se desfășoară activitatea;
  • declarație tipizată pentru plata taxei de salubritate (2 exemplare);
  • cerere pentru eliberarea certificatului de atestare ficală.

Pe baza celor de mai sus ți se va calcula și cuantumul taxei de salubritate, taxă ce trebuie plătită în avans pe un an sau jumătate de an.

Dacă ai găsit acest articol util, nu uita să îi dai share pe Facebook sau să îl trimiți unui prieten, exact așa cum l-ai găsit tu, menționând sursa.

Îți doresc o zi luminoasă și productivă!

Dana Fatol

Avocat titular Cabinet de Avocat Dana Fatol

avocatul tău din Bacău, România

 

Acest articol are caracter infromativ. Informațiile sunt obținute de la DITL Bacău, alte autorități pot cere documente diferite.

 

Direcționează 2% din impozit – așa măcar o parte din banii tăi știi unde se duc

Bună și bine te-am regăsit,

Probabil ai auzit de acel 2% din impozit care se poate direcționa pentru o entitate non-profit, însă te-ai gândit vreodată că și ca salariat îl poți direcționa? Nu doar ca firmă sau ca PFA?

Eu completez datele unei entități non-profit în fiecare an, măcar așa știu unde se duce o parte din impozitul meu. Sigur, mie îmi este foarte ușor pentru că oricum completez o declarație pentru ANAF, așa că ce mă costă să trec încă niște date pe ea?

Dar știi că și pentru un salariat e la fel de ușor? Declarația o poți lua direct de la ghișeele ANAF, sau o poți descărca de pe site-ul ANAF (click aici), completarea e ușoară și durează doar câteva minute, nu e necesar să faci calcule, doar să îți treci datele și să bifezi venituri din salarii sau pensii, după caz, să semnezi și să treci datele entității pe care o susții și o poți depune la ghișeu sau prin poștă.

Dacă nu faci asta, cei 2% nu vor fi direcționați aleatoriu unei entități non-profit, neexistând prevederi în Codul fiscal în acest sens, ci vor urma calea impozitului pe profit, adică în loc să știi exact cui faci un bine, banii iau calea hățișului impozitelor din România. În plus, dacă nu completezi tu declarația, e posibil să o facă altcineva în locul tău (au existat cazuri de fals în acte prin completarea declarației de către alte persoane), dacă o completezi tu, măcar se va întreba cineva de la ANAF de ce sunt două declarații de același tip…

În concluzie, dispune tu de o parte din banii pe care oricum îi dai  la stat, și ajută o entitate non-profit, statul nu va direcționa acești bani pentru tine! Ajută, nu te costă decât câteva minute!

Dana Fatol

Avocat titular Cabinet avocat Dana Fatol

 

 

Suma executată silit vădit mai mare ca debitul

Bună, bine te-am regăsit.

Articolul de azi e inspirat din realitate, anume din situația unui client care s-a trezit cu un sechestru pus de ANAF pentru o sumă de vreo 600.000 lei. Știa el că are ceva debite, dar nu așa mult. Mi-a solicitat ajutorul și am fost la ANAF – Serviciul Fiscal Orășenesc cu pricina, să văd dosarul. Ce se întâmplase? Cererea de începerii a executării silite făcute de Agenția Județeană era greșită. O eroare de redactare care atrăsese după ea o întreagă executare pe o sumă greșită.

Această situație e una fericită, pentru că diferența între suma de executat și cea de pe documente era suficient de mare încât debitorului să își pună semne de întrebare, însă se poate întâmpla ca diferența să fie mică, și debitorul să nu facă contestație, iar executarea să se efectueze pe o sumă greșită.

Morala poveștii: verificați de fiecare dată dacă suma care vi se cere corespunde cu realitatea debitului, iar dacă nu corespunde,mergeți la organul de executare, fie el organ al ANAF ori executor judecătoresc, și aflați de ce. Altfel s-ar putea să vă treziți că plătiți debite mai mari decât cele pe care le aveți!

Pănă data viitoare, spor în toate!

 

Registrele obligatorii ale societăților

Societățile, indiferent de domeniul lor de activitate, au obligația de a ține anumite registre. Pentru că nu sunt ușor de identificat, ele fiind menționate în mai multe documente legislative, m-am gândit să prezint o sinteză a lor ușor de înțeles.

Categorii de registre ale societăților:

  1. registre contabile
  2. registre administrativ-fiscale

Registrele contabile

Aceste registre sunt cele pe care, în mod normal, le ține sau cel puțin ți le menționează ca să le cumperi, contabila sau contabilul.

Registrele contabile sunt, conform Legii contabilității nr. 82/1991 și Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar-contabile:

  • Registrul-jurnal
  • Registrul-inventar
  • Registrul Cartea Mare

Registrele administrativ-fiscale:

  • Registrul unic de control
    • este reglementat de Legea nr. 252/2003 privind Registrul unic de control;
    • are ca scop evidenţierea tuturor controalelor desfăşurate la contribuabil de către toate organele de control specializate, în domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcţii, protecţia consumatorului, protecţia muncii, inspecţia muncii, protecţia împotriva incendiilor, precum şi în alte domenii prevăzute de lege;
    • se eliberează contra cost de către autoritățile fiscale;
    • se prezintă organelor de control;
    • nedeținerea sa se sancționează cu amendă.
  • Registrul asociaților
    • este prevăzut de Legea nr. 31/1990;
    • se întocmește de către administrator;
    • cuprinde date cu privire la asociați și cu privire la părțile sociale.
  • Registrul general de evidență a salariaților (Revisal)
    • este prevăzut de Hotărârea de Guvern 161/2006, Hotărârea de Guvern nr. 500/2011 și Ordinul ministerului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1918/2011;
    • se completează în formă electronică, prin intermediul unui program al Inspecției Muncii.
  • Registre specifice
    • Registrul de evidență fiscală – obligatoriu doar pentru persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit
    • Registre specifice societăților pe acțiuni: registrul acționarilor, registrul de obligațiuni, registrul ședințelor și deliberărilor adunării generale etc.

Dacă ai găsit acest articol util, nu uita să îi dai share pe Facebook sau să îl trimiți unui prieten, exact așa cum l-ai găsit tu, menționând sursa. (la final ai linkuri către unele articole care mie mi s-au părut utile)

Îți doresc o zi luminoasă și productivă!

Dana Fatol

Avocat titular Cabinet de Avocat Dana Fatol

avocatul tău din Bacău, România

Linkuri utile pentru voi:

 

Înființare societate (partea a doua)

După cum spuneam în articolul anterior nu e suficient să mergi cu actele la Registrul Comerțului ca să înființezi o societate. De fapt, există câțiva pași pe care trebuie să îi faci înainte de a înregistra efectiv societate.

Iată care sunt aceștia:

  1. Alegerea tipului de societate

  2. Alegerea codului CAEN principal și a celor secundare

  3. Alegerea regimului fiscal

  4. Rezervarea de denumire

    (acești patru pași îi găsești detaliați aici)

  5. Redactarea documentelor și atestarea declarațiilor

  6. Obținerea specimenului de semnătură

  7.  Închirierea spațiului pentru sediul social

    și

  8. Depunerea capitalului social

     

Redactarea documentelor constitutive ale societății

În cazul în care e vorba de o societate cu răspundere limitată documentele necesare sunt:

  • Actul constitutiv
  • Declarațiile asociaților și administratorilor
  • Contractul de închiriere pentru spațiul social

Aceste documente e recomandabil să fie redactate de un avocat, astfel având certitudinea că sunt redactate corect. De asemenea, este bine să apelați la avocat deoarece acesta poate atesta Actul constitutiv și Declarațiile asociaților și administratorilor. Deși atestarea Actului constitutiv nu e obligatorie conform legii, Declarațiile este obligatoriu să fie atestate de către un avocat sau autentificate de către un notar public, ori date personal la Registrul Comerțului.

Obținerea specimenului de semnătură pentru administratorii sau administratorul societății

Acest pas poate fi efectuat fie în fața notarului public fie în fața directorului Registrului Comerțului sau a înlocuitorului acestuia în momentul depunerii dosarului pentru înmatricularea societății.

Închirierea spațiului pentru sediul social

După ce știți cu certitudine numele societății și administratorul sau administratorii puteți închiria spațiul care va fi utilizat ca sediu social. În ceea ce privește acest pas e important să știți că sediul social trebuie să fie unic, adică în acel spațiu să nu existe înregistrat un alt sediu social al unei societăți. În caz contrar, o declarație suplimentară va fi necesară.

Depunerea capitalului social

Capitalul social se va depune, de către asociați la o bancă aleasă de aceștia, într-un cont special creat pentru acest scop. Nu contează din punct de vedere legal la ce bancă este deschis acest cont, dar probabil veți dori să deschideți și contul curent la aceeași bancă, deci alegerea băncii este una importantă.

După ce termini de făcut pașii de mai sus, ai toate documentele necesare pentru a forma și depune dosarul de înmatriculare a societății la Registrul Comerțului. Mai trebuie doar să te înarmezi cu răbdare și să îți rezervi câteva ore în două zile diferite la diferență de trei zile pentru a depune și ridica documentele de înmatriculare.

Până te decizi dacă vrei să îți faci sau nu o societate, ține minte că:

  • dacă ai orice întrebare pentru mine, sau
  • dacă te-ai decis că e mai bine să apelezi la un avocat bun decât să faci singur toți pașii prezentați în articole
  • dacă ai ceva de spus

poți să îmi lași un comentariu mai jos sau să folosești formularul de contact din dreapta paginii ori s[ m[ contactezi direct la numărul de telefon 0040740963934 sau la adresa de email dana.fatol@fatol.ro.

Dacă ai găsit acest articol util, nu uita să îi dai share pe Facebook sau să îl trimiți unui prieten, exact așa cum l-ai găsit tu, menționând sursa.

Îți doresc o zi luminoasă și productivă!

Dana Fatol, avoca implicat pentru un client relaxat!

Avocat titular Cabinet de Avocat Dana Fatol

avocatul tău din Bacău, România

 

Înființare societate (prima parte)

Te gândești să înființezi o societate ar nu știi cu ce să începi? Iată cei opt pași pentru infiintare societate (SRL sau alt tip), înainte să mergi la Registrul Comerțului cu actele pentru înmatriculare:

1. Alegerea tipului de societate.

Cea mai răspândită specie de societate este în acest moment în România, societatea cu răspundere limitată. Motivele sunt mai multe, dintre care cele mai cunoscute sunt:

  • capitalul social minim foarte mic (200 lei);
  • SRL-ul e unicul tip de societate care poate fi înființată de o singură persoană;
  • răspunderea pentru debitele societății se limiteaza la capitalul social (cu unele excepții legale).

Nu neglija etapa aceasta, dacă îndeplinești condițiile legale, poate poți să îți deschizi un SRL-D, tip de societate care îți poate aduce multiple avantaje.

2. Alegerea codului CAEN principal și a codurilor secundare

O societate își desfășoară activitatea doar în limita codurilor CAEN (clasificarea activităților din economia națională) incluse în Actul Constitutiv și autorizate la Registrul Comerțului. De asemenea, codul CAEN principal se cheamă principal pentru un motiv, logica spune că pe acesta trebuie să fie cele mai multe tranzacții.

De asemenea, trebuie să știi că nu poți pur și simplu copia toată lista de coduri CAEN din România în actul constitutiv. Unele coduri CAEN nu pot fi alese decât în anumite condiții, de anumiți asociați, iar pentru unele e nevoie de autorizare prealabilă înmatriculării.

3. Alegerea regimului fiscal.

Toate SRL-urile sunt, la înființare, microîntreprinderi.

Totuși, eu recomand oricărui client să discute cu un contabil despre alegerea regimului fiscal pentru că:

  • e posibil să te avantajeze să fii plătitor de impozit pe profit, nu pe venitul microîntreprinderilor, și atunci ai nevoie să depui de la început un capital social mai ridicat decât minimul legal
  • e posibil ca să dorești să devii plătitor de TVA în România sau la nivel de Uniune Europeană.

Aceste operațiuni trebuie gândite și făcute din timp, deci caută-ți de la început un contabil competent.

4. Rezervarea de denumire.

Conform legislației numele societății trebuie să fie unic pe țară, deci e nevoie de ceva timp să găsești un nume bun și unicat.

Dacă mai există o societate cu numele pe care îl dorești se poate verifica online. Verificarea se face pe siteul Registrului Comerțului anterior plății taxei. Totuși, nu te baza în totalitate pe această verificare ci rezervarea e valabilă doar după ce a fost obținută de la Registrul Comerțului.

Sper că ți-a plăcut și ai găsit utilă partea întâi a acestui articol. În articolul de peste câteva zile găsești următorii patru pași (redactarea documentelor, atestarea declarațiilor, obținerea specimenului de semnătură și depunerea capitalului social) foarte curând.

Până atunci:

  • dacă ai orice întrebare pentru mine, sau
  • dacă te-ai decis că e mai bine să apelezi la un avocat bun decât să faci singur toți pașii prezentați în articol
  • doar pentru că așa simți acum

poți să îmi lași un comentariu mai jos sau să folosești formularul de contact din dreapta paginii.

Dacă ai găsit acest articol util, nu uita să îi dai share pe Facebook sau să îl trimiți unui prieten, exact așa cum l-ai găsit tu, menționând sursa.

Îți doresc o zi luminoasă și productivă!

Dana Fatol

Avocat titular Cabinet de Avocat Dana Fatol

avocatul tău din Bacău, România