Custodia copilului minor conform Codului civil in vigoare

Custodia copilului minor conform Codului civil in vigoare

Deși nu are nici o reglementare legală, noțiunea de custodie este încă utilizată și în practică mulți părinți cred că și acum, în cazul desfacerii căsătoriei ori în alte cazuri în care părinții nu locuiesc împreună, custodia va aparține unuia dintre părinți.

În fapt, lucrurile nu stau deloc așa, ci așa erau doar înainte de 2011, adică înainte de intrarea în vigoare a Codului civil actual (denumit și Noul Cod civil).

Ce era custodia copilului conform codului familiei?

Încredințarea minorilor în sarcina exclusivă a unuia dintre părinți în caz de divorț, numită popular custodia minorilor, era reglementată în trecut de Codul familiei (acum abrogat).

Codul familiei ne spunea că instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelara şi, ţinînd seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, dacă au împlinit vîrsta de zece ani, va hotărî, pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei.

Tot conform Codului familiei, părintele divorţat, căruia i s-a încredinţat copilul, exercita cu privire la acesta drepturile părinteşti.

În mare, reglementările de mai sus ne spun că părintele la care rămânea copilul avea dreptul să ia orice decizii cu privire la copil, fără să fie nevoie să îl consulte pe celălalt părinte.

Adică putea locui oriunde cu copilul, putea înscrie copilul la școală sau medic, putea scoate copilul din România oriunde și îl putea înnapoia, și, în general, putea lua orice decizii în ceea ce îl privește pe copil.

Ca practică, copiii minori era încredințați mamei (deși legea permitea și încredințarea copiilor tatălui, eu una nu cunosc vreun caz în care să se fi întâmplat asta înainte de 2011), motiv pentru care multe persoane credeau și încă cred că așa spune legea, că copiii rămân cu mama.

Ce s-a schimbat odată cu anul 2011? Ce este autoritatea părintească? cu ce e diferită față de custodia copilului?

În anul 2011 Codul familiei, cel din care am citat mai sus, a fost abrogat de Codul civil în vigoare. Acest cod a fost adaptat tendințelor europene de a responsabiliza ambii părinți, și a introdus noțiunea de autoritate părintească.

Conform legislației în vigoare acum, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.

De asemenea, tot conform legii, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate, și răspund de îndeplinirea obligațiilor lor.

Legea spune simplu părinții, deci nu distinge între părinții biologici sau adoptivi ai copilului, ori între cei căsătoriți sau necăsătoriți, între cei care locuiesc împreună sau nu.

Ce se întâmplă în caz de separare (cu divorț sau fără, între părinți căsătoriți sau nu)

În cazul separării, conform Codului civil, regula este că după divorț sau separare în fapt, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.

Mai clar, părintele căruia i-a fost încredințat copilul va trebui să se consulte cu celălalt părinte și să aibă acceptul lui (de multe ori acceptul lui concretizat într-o procură) pentru a lua orice decizii privind copilul minor.

Astfel va fi necesar acordul celuilalt părinte pentru:
  • schimbarea locuinței copilului;
  • înscrierea copilului la școală;
  • înscrierea copilului la medicul de familie;
  • vaccinarea copilului;
  • deplasare în străinătate (pentru acesta va fi nevoie de procură notarială);
  • exercitarea altor drepturi și obligații cu privire la persoana copilului.

Există și excepția, aceea în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, însă această excepție trebuie stabilită pe calea instanței și doar pe calea instanței (conform art. 398 Cod civil dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți).

Atenție, tot nu vom vorbi despre custodia copilului, ci despre autoritate părintească exclusivă!

Până la obținerea unei hotărâri care să stabilească altceva, autoritatea părintească este comună! Și deciziile se iau de către ambii părinți.

Știu că această reglementare cauzează multe probleme pentru părinți, și de aceea am început scrierea unei serii de articole privind drepturile și obligațiile părinților în caz de despărțire și situația copiilor în acest caz.

Articolele din serie sunt, până acum:

  • Locuința copilului (click aici);
  • Pensia alimentară;
  • Pot pleca cu copilul în străinătate;
  • La câte vizite pe lună are dreptul tatăl și cum îl pot obliga să le facă;
  • Situația copilul născut în timpul căsătoriei, dar cu alt bărbat decât soțul mamei;
  • Ce se întâmplă dacă celălalt părinte decedează.

Lista este deschisă pentru sugestii, întrebări, propuneri de articole.

Iți doresc o zi cu soare!

Dana